E nou, miroase-a carte proaspat scoasa de sub tipar, a par de papusa, a verdeata si-a lalele! E inceputul unui nou an. Da, anul meu nou incepe azi. La multi ani mie, lui Gilmour, lui blog si aproape la multi ani mama!
**
Buchetul de lalele rosii pe care nu-l primise de la nimeni incepuse de-acum sa se stinga incet, in liniste. Nu mai avea tigari si vantul ud de-afara nu imbia la nimic. Un strop de vin negru se prelingea alcoolizat pe interiorul paharului. Sec, agale.
Trecuse deja un an!
Viata e ca un pain perdu au chocolat. E dulce, delicioasa, scurta! Daca faci exces insa, se lasa cu diabet. Important e tu sa nu te lasi. Si sa nu te cheme Rodica! sau Gina, sau mai stiu eu, Lalel.
Ea avusese noroc, era diferita, eleganta, tot timpul de gatul unor barbati bine, galanti, cu maniere si butoni.
Tot timpul atent ambalata, asortata cu bun gust, discret parfumata, simtise ca viata o tratase corect. Aproape corect.
Se facuse tarziu. Iar ea, cravata, tocmai isi aminti ca el de aproape un an purta papion.